Tina Țifescu

Intr-o zi m-am privit in oglinda. Dar nu asa cum se priveste orice femeie cand cauta, a nu stiu cata oara, confirmarea frumusetii sale, ci altfel, asa ca si cum m-as fi privit pe mine in carne si oase, ca si cum cea de dincolo eram eu, iar eu de aici eram cealalta. Ma priveam si taceam. Ma intrebam oare ce gandesc eu cand sunt cealalta. Si oare ce gandeste cealalta cand este eu. Eu am ridicat un deget. Ea l-a ridicat imedat pe al ei. Apoi ea a clipit din ochiul drept si imediat am simtit nevoie sa clipesc si eu. Si am facut-o. Apoi eu am plecat sa-i traiesc viata. Iar ea a plecat ca sa o traiasca pe a mea. Iar cortina nu a cazut niciodata.

Teatrul este lumea în care fug să mă joc ca atunci când eram mică și mă întâlneam cu prietenii și ne jucam de-a “Albă-ca-Zăpada”, lumea în care realizez cât de bogată sunt în emoții, actoria e lumea care face completă viața mea.