Imi amintesc prima intalnire cu acesti oameni minunati de la TeenMedia. Eram in sala aceea mica de care, brusc, mi s-a facut dor, cu covor rosu si lumina slaba..nu distingeam prea bine expresiile de pe fetele lor, eram concentrati sa completam fisele de inscriere..poate il remarcasem pe Dorin care de cand s-a asezat pe scaun langa mine a inceput sa comenteze intrebarile din fisa  Eram plina de emotii, nu stiam ce va urma, stiam doar ca vreau sa descopar o alta Mihaela si sa invat sa imi stapanesc mai bine emotiile. Cu greu pot exprima ce bucurie simteam in suflet de fiecare data cand se apropia weekend-ul si cat de repede am ajuns sa ii simpatizez pe toti. In aceste trei luni am vorbit numai despre aceste cursuri, despre cat de genial este Mihai Calota si cum ma uit la el cu ochii mari si curiosi savurand fiecare cuvintel si gest pe care il face, despre cum regizorul dur si intangibil (Cristian Bajora) cu care pregatim piesa este de fapt un tip sensibil, cu un talent deosebit de a se face iubit si indragit, despre vorbaretul -macho Dorin, tacutul dar interesantul si amuzantul Vasile, fragila si cocheta Ani, raraita cu frumoasele gropite in obraji Bianca, Larisa cea exploziva, Daniela cu ochii mari si frumosi, vorbareata si amuzanta Diana, pasionala Alida si, nu in ultimul rand, zambareata Ruxandra .
Am urcat pe scena si am simtit cu adevarat ca traiesc. Cu fiecare bataie a inimii simteam ca acolo, sus pe scena, totul se rezuma intr-adevar la “AICI, ACUM” si intensitatea momentului dilata timpul si il face de nepretuit. Multumesc Cristi si Mihai pentru increderea pe care ne-ati dat-o in fortele proprii si experienta aceasta unica de a trai prin teatru (chiar si asa, cum am facut-o noi ca amatori).
Astept cu nerabdare urmatoarele cursuri …marturisesc ca as vrea sa tina la nesfarsit – si piesele si prietenia cu voi, dragii mei colegi de teatru.

Mihaela Horotan