Au fost cateva motive pentru care m-am inscris la cursul de actorie.

1. sa ma distrez
2. sa fac alte lucruri decat cele obisnuite, sa pot sa revad lumea cu ochi mai proaspeti
3. sa supravietuiesc in jungla de multinationala J: sa fiu in stare ca, in cadrul diverselor sedinte,  sa trec peste emotiile de a face prezentari, de a convinge oameni, sa pot sa joc ca ma intereseaza lucrurile care cateodata ma plictisesc de moarte

Ce am realizat pe pct de mai sus:

1. ma distrez, chiar exagerat, de multe ori si cand nu ar fi cazul, probabil
2. ex de definire a spatiului ma fac sa fiu mai atenta la faptele de zi cu zi , sa le fac mai realist intr-un fel. De asemenea, am devenit mult mai atenta la gesturile oamenilor – ptr ca vanam un personaj pe care sa il interpretez la cursuri. Si am obs ceva: ca de multe ori oamenii exprima ceva cand vb. Dar cand te uiti doar la gesturi si incerci sa le prinzi pe acelea care exprima ce spun in cuvinte, de multe ori nu poti, pentru ca exprima lucruri total diferit. Asta ca sa nu mai zic cat de interesant e sa captezi atentia prietenilor, povestind ce lucruri interesante faci tu la actorie…
3. are efect: si cand imi tremura genunchii sub masa, deasupra mesei par ca sunt extrem de stapana pe mine, si primesc    felicitari ptr cum pot sa imi tin cumpatul in momentele cheie

Si, ca ultim bonus: mi se pare minunat lucrul la piesa. Pe langa faptul ca e f amuzant, mi se pare extraordinar sa traiesti in pielea unui personaj care nu te reprezinta, si cum nu ai fi fost niciodata in viata reala. De altfel, din vremurile copilariei, asta mi s-a parut fascinant la actori: cum traiesc ei vieti diferite cu fiecare rol.

Laura Kanabe – 31 ani